Nebunia preapocaliptica cauzata de Craciun si revelion la romani (27 Dec 2007)

Inca de la varsta de 14 ani am fost invatat cum sta treaba cu sarbatorile la romani. Slujba mea era sa furnizez familia cu paine pe 24 decembrie cand toata lumea vroia paine proaspata care sa tina pana pe 26 sau pana cand Dumnezeu era inchisa brutaria. Cel mai important era faptul ca prima ora o petreceam in frig din cauza cozii infernale. Acele cozi probabil aminteau nostalgicilor de divinele cozi antedecembriste (sa mor de stiu cum se scrie bazdagania asta...eu asa tin minte) acele miracole ale republicii socialiste in care toti aveam partea noastra pusa deoparte de catre genialii oameni care au avut ideea geniala de cincinal printre alte inventii revolutionare.

Partea cea mai interesanta era ca trebuia sa stai pe loc ore in sir si ascultai mosi si babe cum discutau despre pensiile lor mizere si despre copiii lor neaveniti care, desi nu i-au mai vizitat de 25 de ani, fiind stabiliti in Canada/Spania/Italia/insert any word better than shithole, le trimit pachete cu haine pe care ei le-au folosit si le pun pe pereti ca bani de intretinere scrot paros, si nimicurile lor cotidiene care ma fac sa realizez de ce e plictisitor sa fii batran.

Partea cea mai frustranta era atunci cand ajungeai aproape in fata si ori se termina painea si mai asteptai inca o ora macar ( si da, mi s-a intamplat, din pacate nu o singura data) sau cand venea un oarecare octogenar care iti spunea sa il lasi pe el in fata ca tu esti tanar. Nu inteleg legatura dintre eu sunt tanar si el trebuie sa ia painea inaintea mea. Si asa esti batran, toata ziua stai acasa, nu faci nimic, singura chestie care te face sa te trezesti a doua zi este ori faptul ca vine pensia, ori trebuie sa prinzi povestiri adevarate sa vezi ce cacat a mai devenit cancerigen si cum ar trebui sa duci o viata sanatoasa dupa 80 de ani de mancat „prostii cancerigene”. Deci eu care totusi am treaba, nu am treaba totusi sunt inca tanar si mai am de prins un autobuz, am de ajuns la scoala, am de trait. Graba asta a lor si faptul ca iti impun sa te dai la o parte pentru ca pe ei ii doare spatele sau alte scuze tipice mi se par cel putin penibile. Cati dintre cei care le spun vorbesc serios? Cred ca le-a intrat in automatism sa se trezeasca zilnic sa mearga sa stea la o coada sa cumpere o chestie infima care sa le ajunga o zi ca sa poata iesi si a 2 a zi din casa (cazul acesta se intampla mereu, dar este mai frecvent in preajma sarbatorilor)

Ideea generica este ca romanul turbeaza cand apar beculete si pomi cu beculete pe strazi. Cum se orneaza toata mizeria impregnata in rahatul acela ordinar de oras cum toti uita cum si-au dus viata in ultimele 12 luni si devin mai buni, ca doar asa se face de Craciun...trebuie sa fim mai buni. E ca si cu 14 februarie, iti trebuie o zi ca asta sa poti spune ceva complex ca ”te iubesc” ca este prea greu restul de 364 de zile. Aualeu cum luam cu asalt magazinele si supermarketurile sa gasim preturi cat mai bune la toate aceste nimicuri care alcatuiesc miracolul capitalist al sarbatorilor. Pe masura ce trece timpul se uita din ce in ce mai mult de ce se sarbatoreste Craciunul si simbolurile sunt inlocuite cu o serie de cadouri care dau dovada de snobism in cantitati letale care ne denatureaza pana la stadiul de creiere spalate care accepta tot ce le este bagat pe gat de catre televizor, media in general si de catre oamenii care ne conduc cum pot ei mai bine pentru ei. Copiii mor de foame in tara la noi, nu numai in Africa si voi incompetentilor apareti la televizor la magazinele de bijuterii si va luati un colier de sute de mii de dolari/euro ca sa ne aratati de ce va uram.