La mare la soare

Dupa o pauza binemeritata de mii luni m-am gandit sa va fut creierii din nou cu ineptiile mele de proaspat absolvent al unui mare liceu de prestigiu PE care nu il voi aminti aici din motive pur subiective.

Dupa mirobolantul concert Maiden care m-a lasat cu sechele si fiori care inca trec prin corpu-mi si o seara extraordinara petrecuta alaturi de kispi pe o canapea (Brokeback Mountain era mic copil) ne-am indreptat agale cu metroul spre gara de nord pentru a reintregi gasca si a ne testa nervii cu automistificatorul CHEFERE. Pe langa conditiile mizere ,cocalarii cu ceafa lata care mergeau la costichesti sa agate pizde in megadiscoteca Tineretului si nasii care se credeau smecheri ca rup bilete pentru ca nu au studii superioare am avut de-a face si cu dogoratoarea arsita care in contact cu vagonl-conserva iti da senzatii fara precedent. Dupa intarzieri si alte prostii am ajuns in gara Constanta de unde fara prea mari probleme am luat un microbuz scump dar care avea aer conditionat ( si nu conditionat de cantitatea de fasole ingurgitate). Am ajuns in 2 mai dupa inca o schimbare de autobuz si ne-am ciocnit de extraordinara ospitalitate a sudistilor care, batuti de soare in cap se pare ca se prostesc pe an ce trece si pot rivaliza cu branenii nostrii autohtoni fara cea mai mica problema.

Ca orice om normal care vine la mare nu am mers pe plaja in prima zi, primul contact cu marea fiind cand m-am contopit cu ea in momentul mictiunii, noaptea desigur. Totul frumos in vama veche pana in weekend. Mi-am spus ca nu se poate ca vama sa fie intr-o stare atat de precara cum se plangeau toti. Asta pana sambata cand am vazut Pathfinder, Q7 si Lamborghini pe alee…aici mi s-au naruit toate sperantele pentru statiunea celor mii baruri, unde diversitatea chiar ca acum este inteleasa usor gresit. Cred ca domnul cu Lamborghini cauta Bambooul prin vama, a auzit el ca vara bamboo e pe plaja la vama veche, langa stufstock si Hilton:P. Ciobenii de Constanta si de Mangalia nu m-au mai socat atat de tare pe cat roacherii care infestau efectiv piratii. Fata respectabilului local a devenit loc de parcare pentru maniacii motoarelor cu multi cai putere, din Constanta desigur.

Acesti mirobolanti simpatici cu mintea plina de noxe erau atractia vamii, mai rau decat Q7 si tricouri mulate. Impetuos ei porneau seara de seara la tura prin vama plina de oameni pe alee care trebuiau sa le faca loc acestor cavaleri, ultimi aparatori ai vamii vechi. Si ritualul pagan presupunea si Cargo..cum putea Cargo sa lipseasca din peisaj? Calare pe motoare erau si voinicii care isi turau balaurii si ne ajutau pe toti sa respiram un aer curat fara precedent. Eu unul prefer vidanja. Din acel moment am urat tagma roacherilor prosti care tre sa vina in crasma si sa puna lada de bere pe masa, asta desi berea din lada e calda si afara e arsita…e roc deci trebuie facut. Plete, piele, motor, bere calda, muzica proasta, femei aidoma….visul roc…traiti-l aziJ.

Una peste alta excursia de 14 zile la mare a fost un maraton al exceselor si un deschizator de ochi. Cu toate certurile specifice perioadei diurne din gazda, cu gazda, cu toata lumea si desigur cu Pasca totul a fost un amestec eterogen usor digerabil dupa mult alcool.

Dupa o raceala si o amigdalita ca-n filme a venit ziua plecarii in care a trebuit sa eliberam camerele repede pentru ca nu te poti itelege cu sudistii...ultima oara cand vom colabora cu astfel de oameni, eu cel putin.

Drumul de intoarcere a fost uul ciudat, in care am asudat abudent, in care am aflat ca tot ceea ce se urca din Bucuresti ultimul om e considerat. Tin sa salut babacii de peste 40 de ani care au fost de competitie la drum lung si s-au facut lemn. In excesul lor de nebunie urlau la luna dar nimic violent…niciun manifest care nu isi avea locul.

Tot ce a ramas din statiunea unde eu nu mi-am castigat locul sunt crasmele de pe plaja unde inca poti sa dansezi ca ultimul curca schiop fara sa te simti lezat si privit de cei din jur care sunt mai mult ca sigur mai praf decat tine…Vama Veche plai de dor

P.S.: in poza nu imi suflu nasul cu o felie de paine...multumesc