Ca orice elev de bun augur si cu o urma de ratiune in dovleac am decis ca este timpul sa imi dau examenul Cambridge. Decizia a fost luata cu foarte mari probleme si fara banul meu norocos nu stiu ce as fi facut.
Desigur o astfel de realizare trebuie sarbatorita cu un lighean de alcool ca doar asa e obiceiul la romani inca din vremuri imemoriale). Dar pana sa se ajunga la o sarbatoare bahica de toata frumusetea a trebuit sa infrunt sistemul corupt si irecuperabil.
Ideea este ca pentru un rahat de mandat postal a trebuit sa stau 10 minute, primul mandat era pentru o persoana fizica. Am decis ca nu are rost sa imi distrug neuronii si asha bulversati dupa o zi de scoala solicitanta si plina de informatii utile in viata de zi cu zi (desigur doamna profesoara, atelier de croitorie imi fac; daca ma gandesc bine ma las si de scoala ca si asa e inutila si pentru croitorie am nevoie doar de vointa de fier a republicii mele brave si de vreo 5 Marii (n.r. - o Marie, doua Marii).
Dupa comple(c)tarea formularului am stat la inca o coada pentru a putea plati pistarii de examen. Cand am ajuns in fata emotia a prins cote alarmante. Desigur, formularul era gresit. Da-i si completeaza altul ca doar o vizita la posta e cu strigaturi si voie buna. Am terminat si a 2 a tura de tortura impusa de sistem. Ajuns la coada am stat inca un sfert de ora fara a avansa pentru ca o doamna respectabila din fata mea vroia sa trimita o scrisoare spre o comuna decupata probababil din vreun roman psihedelic.
Ca tacamul sa fie complet am avut de-a face din nou cu vesnicii nostri ghimpi. Indubitabil este vorba de pensionarii aceia de la posta. O rasa parsiva care ar face orice sa se bage in fata: „maica tu esti tanar. Ia lasa-ma te rog pe mine in fata ca de abia stau in picioare” si alte replici de real succes printre randurile muncitorilor ajunsi de multa vreme in rezerva dupa slujirea loiala a conducatorilor vaporului numit Romania. Normal fiecare pensionar ajuns in fata nu vrea de fapt nimic important ci doar pune intrebari agasante care nu prea isi au locul. Stim ca sunt singuri si se spune ca daca nu vorbesti vreme indelungata ori devii genial ori te tampesti. Ei nu prea risca si isi gasesc un partener de discutie fuctionarul/a de la ghiseu.
Doamna de care am avut eu parte astazi este clar ca facea parte din inalta societate. Ea nu se amesteca in norodul care statea la coada. S-a infipt direct in fata mea. Am dedus ca vrea sa puna o intrebare( nu la fel de bizara precum cele puse de pensionarii de cursa lunga). Nu mare mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama ca de fapt dumneaei se bagase in fata ca nu prea avea chef sa stea la cozi sa transpire si poate sa piarda vreo 2 puncte din IQ-ul si asa firav si slabit dupa ani de subordine orbeasca si tone de alcool menit sa inbarbateze natiunea. Desigur boicotul a pornit aproape instantaneu . A refuzat sa se amestece in discutii de mahala cu muritorii de rand care erau morali si stateau la coada.
O alta problema a Postei Romane este redundanta de care au parte cei care au nevoie de serviciile acestei institutii care iti provoaca doar euforie si veselie. Birocratia din aceasta institutie te poate face sa te plimbi de la un ghiseu la altul timp de ore bune fara sa rezolvi nimic. Suntem unici din acest punct de vedere.
Nu prea mai este nimic de zis....Romanie plai de dor....nezau tau 8->
Invatatura deprinsa cu mult tact: e moral sa fii imoral
Postări
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu