I hate (28 Feb 2007)

Acest blog nu este scris de mine....dar imi place(doar titlul imi apartine).

Vesnicele mele frustrari m-au condus din nou in bodega satului unde am incercat sa uit de toate cretinitatile cotidiene prin patima alcoolului. Nu stiu daca ma ajuta la ceva si totusi mi-am pierdut speranta si nu imi pasa de santatatea mea psihica. Orice adolescent ajunge la varsta in care ori se apuca de ascultat manele si traieste in ignoranta sau incepe sa gandeasca si sa realizeze ca habar nu are ce are de facut in viata si nu are cine sa ii explice.

Nu stiu daca are rost sa scrii cand nu ai nimic de zis dar eu acum sunt mult prea distant incat sa imi pese ce spun cei din jur. Asa ca fie cititi, fie nu, sa ma lasati in pace si sper sa realizati ca nu insemnati nici cat inseamna un fir de nisip in marea desertului.

La varsta adolescentei toti se remarca prin ceva. Si toti viseaza la fata ideala, la popularitate, la niste rezultate decente la scoala si prieteni de incredere. De asesmenea si un sport este o realizare extraordinara.

Toate ca toate dar tot problemele de dragoste sunt cele mai importante in viziunea tuturor. Mai nou dragostea este ceva redundant. Totul trebuie sa fie la obiect. Carnal, fara sentimente, fara vreo implicare de nici una dintre partile participante. Cum sa nu simti o repulsie fata de lumea cotidiana si fata de mastile purtate cu nonsalanta de toti cei din jur? Dragostea nu mai poate fi frumoasa? Mai exista acest termen? Mai are acelasi sens? Probabil ca unii dintre voi se bat cu o caramida in piept ca da...eu nu consider ca da. Totul e prea fad in viziunea mea sa mai conteze.

Mereu crezi ca ai gasit "persoana" potrivita shi mereu te arzi...mereu te indragostesti de o persoana ideala. O iubesti pentru ce vrei tu sa fie. Ii ignori defectele si o idealizezi ca un poet romantic incurabil si care devine instrumentul fiintei aceleia marsave, care are o mie de fete, si care mereu pare cea mai buna "afacere" pe care ai facut-o in viata ta lipsita de riscuri si angajamente. Desigur utopia tine putin si nu pentru ca ai fi tu de vina, ci pentru ca standardele ei, sau doar plictiseala cauzata de tine, sau poate boala incurabila de care sufera si alaturi de care traieste in simbioza dand nastere unui parazit letal (nimfomania este o boala).

Treci peste si cand te crezi invulnerabil si intangibil in niciun fel atunci te loveshte in moalele capului. Sentimentul acela parsiv care te tine treaz si nemancat ore, chiar zile intregi. Sentimentul care nu are mila, acela care roade de dinauntru si te face mizerabil si umil, iar pentru ca oroarea sa fie completa iti face placere sa te simti asa. Iti place sa privesti persoana de la departare, uneori sa si vorbeshti cu ea, dar nu ii dai vreo idee despre ceea ce simti, te poate distruge un refuz. Asa ca preferi sa traiesti in ignoranta, sa nu te afirmi in fata ei decat prin remarci de duzina, prin umor vulgar si prin adjudecarea rolului de mascul dominant. Stii ca totul este un rol, dar ti se pare ca ea este un critic de specialitate care este si excentric si care sigur isi va da seama la ce te referi prin jocul tau primitiv.

Totul este un joc; infantil, fara urma de ratiune. Si este mai bine sa ramana asa. Pentru ca un joc de copii este pur macar. Nu intervine nevoia carnala de a atinge un corp deflorat de alte zeci de persoane fara un viitor spiritual, manati doar de chemarile strabunilor lor, care faceau asta pentru ca nu stiau mai bine, nu aveau cunoshtiintele contemporane noua. Pentru numele lui Dumnezeu credeau ca apa este un lucru rau.

Si te mai miri cand vezi ca un copil de 13 ani povesteste despre ultima lui experienta sexuala cu o fata de la liceu. Si ce mandru este el in ineptia sustinuta sus si tare. Totul este pierdut, este prea tarziu pentru un romantic sa mai haladuie stingher prin lumea de afara. Doar suferinta si uimire il asteapta in iadul dezlantuit pe Pamant.

Dragoste la prima vedere? poate impuls de moment. Nu mai poti fi sigur de nimic. Valorile lucrurilor s-au pierdut pentru totdeauna in meandrele timpului.

O iubesti, dar ea habar nu are ca exista aceasta parte a ta care s-ar sacrifica pentru ea. Ar face orice sa o faca sa se simta speciala, pentru ca este speciala, inseamna totul pentru omul umil care o adora, o idolatrizeaza pentru ca stie ca nimeni nu e perfect dar in ochii sai ea este, o nimfa.

Niciun viciu nu va putea sa te faca invulnerabil.